sâmbătă, 28 mai 2011

Abatia Saint Michel – minunea din Atlantic.


Valuri uriase, unele dintre ele de peste 9 metri, nisipuri miscatoare si noroi care te poate inghiti intr-o clipa, un drum care se deschide doar atunci cand natura, sau Dumnezeu, o vrea, obstacole pe care oamenii le-au asociat mereu cu cele din drumul catre perfectiune si Divinitate...
    La capatul acestui drum, una dintre cele mai frumoase creatii pe care omenirea le-a dat vreodata: Abatia Saint Michel, minunea normanda din largul Atlanticului...
    Legenda spune ca, in anul 708, Arhanghelul Mihail i-ar fi aparut Sfantului Aubert, pe atunci episcop de Avranches, si i-ar fi poruncit sa ridice o biserica pe mica insula din largul coastei normande, pe locul pe care odinioara se aflase un fort al galilor armoricani si apoi al romanilor.
    Aubert a ignorat spusele Arhanghelului in ciuda faptului ca minunea s-a repetat de mai multe ori. Infuriat, trimisul Domnului i-ar fi facut o gaura in craniu, cu degetul sau de foc, convingandu-l astfel sa dea ascultare cererii divine. Un an mai tarziu, in anul 709, prima constructie de pe insula era deja finalizata. Asa se nastea una dintre minunile lumii medievale...



Insula a fost anexata de catre William I "Sabie Lunga", duce deNormandia, in anul 933, iar in anul 966, o comunitate de preoti benedictini si-a gasit adapostul permanent in biserica Saint Michel, construind o buna parte din ceea ce avea sa devina, intr-un final, abatia cu acelasi nume.
    Anii de glorie ai asezarii monahale au inceput odata cu ascensiunea lui Wilhelm Cuceritorul si ocuparea Angliei de catre acesta. In schimbul sprijinului acordat viitorului monarh, preotii au primit largi posesiuni, inclusiv o insula in apropiere de Cornwall, acolo unde avea sa fie ridicata o sora a abatiei normade, prioria Saint Michel de Penzance.



 Razboiul de 100 de ani dintre Anglia si Franta a transformat abatia in teatru de razboi, ea nefiind insa cucerita gratie fortificatiilor ridicate in secolele XI-XIV. Astazi, doua dintre bombardele engleze, abandonate de catre asediatori, numite Le Michelettes, sunt inca expuse in apropierea zidurilor abatiei.
    Atat de mult mersese faima asezarii incat, alaturi de Roma si Compostela, abatia Saint Michel devenise al treilea loc de pelerinaj, ca importanta, din Europa medievala.
    Chiar regele Ludovic al XI-lea al Frantei, intemeietorul ordinului Arhanghelului Mihail, in anul 1496, a intentionat ca manastirea sa devina sediul acestui ordin, doar distanta mare dintre Paris si Normandia facand ca visul sau sa nu se realizeze.



A urmat apoi Revolutia Franceza, iar Saint Michel a fost aproape parasita si, apoi, transformata in inchisoare pentru sustinatorii regalitatii. A fost nevoie de interventia intelectualitatii franceze, in frunte cu Victor Hugo, pentru a reda abatia patrimoniului national al Frantei.
    Abia in anul 1966, o comunitate de preoti s-a reintors pe insula, reluand o traditiei veche de peste 1300 de ani.



u timpul, in jurul manastirii, a inceput sa reinvie si satul medieval, in prezent insula avand o populatie de 80 de persoane, dintre care 50 sunt calugari.
    Inclusa in patrimoniul mondial UNESCO inca din anul 1979, abatia Saint Michel a devenit iarasi o Mecca a pelerinilor, primind anual peste 3 milioane de credinciosi.




Orase stravechi ale Europei.


Atunci cand vorbim de asezari cu o istorie de milenii ne gandim, automat, la orasele din Orientul Mijlociu, acolo unde Damascul, Ierihonul, Byblos, Sidon sau Susa au vechimi care, in cazul unora dintre ele, depasesc 10.000 de ani. Intr-o atare situatie, Europa nu mai pare deloc o „Lume Veche”, asa cum i se spunea odinioara, ci doar o adolescenta pe harta evolutiei centrelor urbane. O privire mai atenta, insa, ne arata ca Europa are orase a caror vechime poate rivaliza, de aproape, cu cele orientale. Orase a caror perioada de locuire permanenta este de-a dreptul impresionanta si care vorbesc inca de vechile populatii ce isi duceau existenta pe Batranul Continent cu mult inainte ca Antichitatea sa ii aduca pe prim plan pe dorieni sau pe latini. Sa cunoastem, asadar, in ordine aleatorie, cateva dintre cele mai importante centre urbane dintre „batranele” Europei...
Zurich (Elvetia)
Dovezile arheologice au aratat ca Zurich este, fara doar si poate, unul dintre cele mai batrane orase europene, cu o istorie continua de cel putin 7000 de ani. Numeroase locuinte datand din neolitic si epoca bronzului, asa cum sunt cele din Pressehaus sau Mozartstrasse, au fost scoase la lumina inca din secolul al XIX-lea. Mai mult, in anul 2004, vestigiile unei culturi nestiute, celebra de acum La Tene, arata ca populatiile celtice au continuat sa isi duca existenta in acelasi spatiu locuit de milenii, iar numele asezarii, Turegus, este mentionat prima data in anul 853 i.Hr. Celtii helveti au fost urmati, apoi, de romanii care au dat asezarii numele de Turicum si au transformat-o intr-unul dintre cele mai importante centre de colectare a taxelor din Germania Superior.Alamanii se stabilesc in apropierea lacului Zurich in secolul V d.Hr. si schimba denumirea orasului in Ziurichi, doar un pas pana la aparitia Zurichului teuton in secolul al IX-lea. Astazi, Zurich a fost declarat orasului cu cele mai bune conditii de viata din lume si, totodata, cel mai bogat oras european. In acelasi timp, orasul a fost numit Capitala Culturala a Elvetiei.
Istanbul (Turcia)
In anul 2008, in timpul unor lucrari la Canalul Marmara, a fost scoasa la lumina o asezare straveche, cu o varsta impresionanta... 8.700 de ani. Era vorba de cea mai veche atestare a unei comunitati stabile in zona Bosforului. Dovezile arheologice descoperite pana in acel moment vorbeau de o comunitate neolitica veche de 5.500 - 7.500 de ani. Tracii au fost cei care au urmat societatii neolitice, traci care au ridicat portul Lygos si asezarile din jurul sau in secolul al XIII-lea i.Hr. Astazi, urme ale zidului trac mai sunt inca vizibile in apropierea palatului Topkapi.Lygos a fost apoi colonizat de catre navigatorii greci din Megara, mai precis in anul 685 i.Hr. Cativa ani mai tarziu, in 667 i.Hr., regele grec Byzas a pus bazele unei asezari pescaresti al carei nume avea sa ramana celebru peste veacuri, Byzantion (Bizantul). Cucerit de romani odata cu restul Greciei,Byzantionul ii apare imparatului Constantin cel Mare intr-un vis profetic. Sase ani mai tarziu, in anul 330 d.Hr, Bizantul era redenumit Constantinopol si devenea capitala Imperiului Roman. A fost cucerit, dupa mai bine de un mileniu, de catre Imperiul Otoman, la 29 mai 1453, in urma unui asediu de 53 de zile, asediu in care a fost folosit pentru prima data in istorie un tun. Redenumit Istanbul, orasul a ramas capitala Imperiului Otoman pana la 20 octombrie 1923, data la care capitala noii republici turce a fost mutata la Ankara. Astazi, Istanbulul este un megaoras, cel mai populat oras din Europa si al 4lea din lume, cu o populatie de aproape 13 milioane de locuitori. In anul 2010, Istanbul a fost desemnat de catre UNESCO drept Capitala a Culturii Europene.
Marsilia (Franta)
Este orasul cel mai vechi din Franta si, totodata, una dintre asezarile ale carei istorii se pierd, practic, in timp. Cele mai vechi dovezi ale existentei unei comunitati umane in zona dateaza de 30.000 de ani, asa cum o arata artefactele preistorice descoperite in pestera subacvatica Cosquer. O alta descoperire de data recenta a scos la iveala urme ale unor constructii din caramida, vechi de 8000 de ani. Legenda spune ca un grup de navigatori greci, grup condus de un anume Protis, a acostat pe tarmul unei asezari locuite de tribul galic al Ligurilor, in preajma anului 600 i.Hr. Primit la un banchet regal organizat de liderul local, Protis l-a impresionat pe acesta si a primit mana printesei Gyptis ca semn al aprecierii de care se bucurase in randul localnicilor. Imediat dupa casatorie, cei doi s-au stabilit pe un deal din apropiere, acesta fiind si punctul de inceput al coloniei elene Massalia. Massalia, aliat traditional al Romei in conflictele cu etruscii, galii si celtii, si-a pierdut autonomia in anul 49 i.Hr, ca urmare a sprijinului acordat lui Pompei in razboiul cu Iulius Cezar. Cucerita initial de vizigoti, asezarea a cazut in mainile francilor, trib de origine germana, in secolul al VI-lea d.Hr. Parte a Imperiului Francilor si apoi a Frantei, Marsilia a ramas pana astazi cel de al doilea oras ca importanta al Frantei.
Lisabona (Portugalia)
Cel mai mare oras lusitan si capitala a Portugaliei, Lisabona, are o istorie ce se intinde pana in neolitic, in vremuri in care era locuit de triburi ibere. Acestia au fost si constructorii uriasilor megaliti (dolmene si menhire) inca vizibili in imprejurimile orasului.Dupa invazia celtilor indo-europeni din mileniul 1 i.Hr., cele doua populatii s-au contopit, dand nastere celtiberilor, asa cum este si cazul tribului Cempsi ce se regasea in zona actualei Lisabone. Dovezi arheologice sustin ca fenicienii au pus bazele unei infloritoare asezari, in preajma anului 1200 i.Hr, asezare pe care au numit-o Allis Ubo (Port sigur), desi ipoteza este inca disputata intre istorici.Conform traditiei transmisa din generatie in generatie, intemeietorul cetatii Lisabonei ar fi fost insusi Ulise, eroul grec din Iliada si Odiseea lui Homer, cel care a si numit asezarea Ulyssippo. Intrata in randul provinciilor romane dupa caderea Cartaginei, Lisabona (pe atunci numita Olissipona) s-a numarat printre putinele regiuni in care cetatenii au primit drepturi egale cu latinii si chiar cetatenia romana. A urmat, incepand cu secolul al VIII-lea d.Hr., dominatia maura asupra Lisabonei, perioada marcata de o puternica dezvoltare atat economica, cat si culturala, a cetatii care devenea vadit una dintre cele mai importante asezari din peninsula iberica. Abia in anul 1147, cavalerii cruciati condusi de Alfonso I al Portugaliei au reusit sa recucereasca Lisabona si sa o alipeasca Portugaliei. Desi nici astazi nu exista vreun document oficial care sa o ateste drept capitala a tarii, Lisabona este considerata de facto orasul reprezentativ al Portugaliei.
Cadiz (Spania)
Este considerat cel mai "batran" oras, in adevaratul sens al cuvantului, din intreaga Europa Occidentala. Infiintat de catre fenicieni sub numele de Gadir, in anul 1104 i.Hr., Cadizul a fost si a ramas pana astazi unul dintre cele mai importante centre urbane ale peninsulei iberice. Vechii greci aveau propria versiune despre intemeierea orasului, sustinand ca piatra de temelie a fost pusa chiar de catre legendarul erou Hercule, dupa uciderea monstrului Geryon, cea de a 10a dintre cele 12 munci pe care a trebuit sa le duca la indeplinire. Devenit colonie cartagineza in anul 500 i.Hr., Cadizul este cucerit de catre Scipio Africanul in anul 206 i.Hr., si ramanea parte a Imperiului Roman pana la sosirea vizigotilor in anul 410. Maurii il preiau din mana acelorasi vizigoti in anul 711, asta dupa o perioada destul de scurta in care fusese alipit Bizantului, si il pastreaza in stapanirea lor pana in anul 1262, atunci cand au fost alungati de catre Alfonso al X-lea de Castilia. In prezent, multe dintre vechile sale cladiri si monumente au fost restaurate, dand Cadizului (Qadis in limba araba) farmecul care l-a facut celebru in Antichitate si Evul Mediu.
Chania (Grecia)
Probabil cel mai vechi oras locuit permant al Greciei, Chania si-a inceput existenta inca din era miceniana, istoricii si arheologii sustinand ca bazele sale au fost puse in anul 1400 i.Hr., cu putin inainte ca orase ca Atena, Larnacca sau Teba sa ia nastere. Si cu toate acestea, descoperirile arheologice recente din districtul Kasteli sustin ipoteza conform careia asezarea a fost fondata inca din neolitic, de populatiile native ale Balcanilor. Numita de catre grecii dorieni (sositi in anul 1100 i.Hr.) Cydonia, termenul elen pentru gutuie, cetatea s-a bucurat de o mare insemnatate in vechea Elada, atat de insemnata inca a fost pomenita chiar si in Odiseea lui Homer. Dupa mai bine de un mileniu de existenta in randul oraselor state grecesti, Cydonia a fost cucerita, in anul 69 d.Hr., de catre consulul roman Caecilius Metellus, cel care a si pastrat privilegiile cetatenilor cydonieni. Chania a intrat apoi in stapanirea unui Bizant timpuriu, fiind ulterior ocupata de catre arabi in anul 824. Recucerita de catre bizantini, cetatea este donata, in anul 1204, liderului celei de a patra cruciade, Bonifaciu, Marchiz de Montferrat. Acesta nu a apreciat, insa, darul ce i s-a oferit, si a vandut Chania catre negustorii venetieni pentru doar 100 de marci de argint. A fost, poate, cea mai infloritoare perioada din intreaga istorie a cetatii. In fapt, majoritatea cladirilor-monument de astazi dateaza perioada dominatiei venetiene. A urmat cucerirea otomana din 1645, moment in care Chania devine resedinta pasei de Creta, iar istoria sa este marcata de nenumaratele conflicte dintre cretani si turci. Abia in 1922 Chania a revenit Greciei, dupa aproape doua milenii de ocupatii straine. Astazi, orasul este al doilea ca marime din Creta si, cu cei 120.000 de locuitori, a devenit cea mai populata urbe elena dupa Atena si Thesalonic.
Paris (Franta)
Cu cei 6.200 de ani de istorie neintrerupta atestati de istorici, Parisul se numara printre cele mai vechi orase europene si, alaturi de Marsilia, se poate alatura unei selecte liste a "venerabilelor urbe" ale planetei. Primii locuitori ai actualei capitale a Frantei au fost reprezentantii culturii Chasseen, cultura din epoca de piatra ce s-a intins pe aproape un mileniu (4500-3500 i.Hr.). Au urmat parisii, trib celtic ce a fondat o asezare pescareasca pe malul Senei, in zona in care se afla actuala Ile de la Cite. Bucurandu-se de o pozitie strategica ideala, asezarea atrage atentia si este cucerita de catre Iulius Cezar in anul 59 i.Hr., in timpul razboiul galo-roman, si primeste de la latini denumirea de Lutetia. Astfel este regasita in documentele oficiale de la Roma pana in anul 212, atunci cand Lutetia devine Paris, dupa numele tribului celtic ce precedase invazia romana. Caderea Imperiul Roman si invazia hunilor lui Attila aduce o frumoasa legenda locala. Se spune ca hunii au evitat sa atace orasul numai datorita pioseniei Sfintei Genevieve, cea care a si ramas patronul spiritual al Parisului pana in ziua de azi. Odata cu invazia francilor lui Childeric I, din anul 464, Parisul este ocupat si transformat in capitala Imperiului Francilor, sub Clovis I, in anul 508. Confruntat cu numeroase atacuri vikinge, Parisul intra, apoi, treptat, sub autoritatea coroanei franceze si a dinastiei capetiene care exista si astazi. Orasul cunoaste o dezvoltare intensa si, de la cladirile medievale de lemn si traiul saracacios al localnicilor, devine un veritabil oras luminat, un adevarat simbol al Renasterii si al dezvoltarii culturii si artei in toate formele lor. Astazi, Parisul este unul dintre cele mai mari si mai dezvoltate centre urbane ale lumii, fiind vizitat anual de peste 45 de milioane de turisti, marea lor majoritate straini. De asemenea, Parisul este si cel mai scump oras al lumii in care poti alege sa locuiesti.
Starcevo (Serbia)
Locul batranului, asa cum se traduce Starcevo in limba sarba, nu este, probabil, la fel de cunoscut cititorilor precum orasele prezentate mai sus. Si totusi, Starcevo este unul dintre cele mai vechi orase europene, cu o istorie continua ce dureaza de mai bine de 6200 de ani. Sapaturile arheologice au scos la iveala urme ale unui culturi stravechi, denumita cultura Starcevo, ce se regaseste in estul Europei si in Balcani, si care are o vechime de circa 9000 de ani. Cultura Starcevo a disparut brusc in jurul anului 4200 i.Hr., an in care istoricii presupun ca a avut loc invazia pelasgilor, o populatie aproape mitica despre care se crede ca era formata din vechii locuitori ai Balcanilor. In prezent, Starcevo are numai 8048 de locuitori si face parte din provincia autonoma Voivodina.
Varna (Bulgaria)
Poate ca nu va asteptati, dar unul dintre cele mai vechi orase ale lumii se afla la sudul Dunarii, si nu in Orientul Apropiat, lacasul stravechilor Damasc si Ierihon. Este vorba de Varna, oras in jurul caruia au fost descoperite peste 30 de asezari a caror varsta este una de-a dreptul matusalemica, peste 100.000 de ani. Evident, nu putem vorbi decat de populatii tribale si nu e o locuire permanenta. Aceasta incepe acum aproximativ 6000 de ani, este vorba de membrii culturii Varna, aceeasi cultura careia i se atribuie cele mai vechi atestari ale prelucrarii aurului. Existenta tracilor (geti, terizi sau crobyzi) este semnalata inca din anul 1000 i.Hr., urmata la scurt timp (secolul VII i.Hr.) de cea a colonistilor greci din Milet. Acestia din urma pun bazele centrului comercial Odessos, nume cu valente pregrecesti, probabil un mixt al culturilor traca si elena. Asemenea majoritatii oraselor vechi balcanice, Odessos a fost preluat de romani si, dupa scindarea Imperiului, a trecut in administratia Bizantului. Numele de Varna apare in documentele oficiale in secolul al VI-lea d.Hr, uneori sub forma Varuna, probabil dupa o denumire slava a apei (wer - apa). Varna este ocupata de otomani la scurt timp dupa caderea Constantinopolului din 1453 si ramane parte componenta a Imperiului Otoman pana la eliberarea Bulgariei, din anul 1878, de catre trupele ruso-romane comandate de principele Carol I. Astazi, Varna este cel de al treilea oras, ca marime, al Bulgariei, dupa Sofia si Plovdiv, si cel de la 92-lea din Uniunea Europeana.
Mangalia (Romania)
Desi nu se numara printre cele mai vechi orase ale Europei ( lista urbelor cu milenii intregi de existenta neintrerupta este una uriasa), Mangalia se poate mandri ca este cel mai vechi oras locuit permanent din Romania. A nu se intelege si cea mai veche asezare urbana atestata pe teritoriul tarii noastre. Acest privilegiu apartine Histriei, stravechea cetate greceasca fondata, conform istoricului Eusebiu din Cesarea (cca 263-339), in timpul celei de a 33a olimpiade antice, mai precis intre anii 657 - 656 i.Hr. La Mangalia, primii care s-au stabilit au fost tracii, cei care au intemeiat asezarea cunoscuta sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei asezari trace, grecii acostati aici au construit cetatea care avea sa ramana in istorie sub numele de Callatis, faimoasa pentru prosperitatea sa materiala si spirituala, dar si pentru faimosii carturari pe care i-a adapostit intre zidurile ei. Inteimeiata la sfarsitul secolului IV i.e.n., de catre locuitorii Heracleei Pontice, localizata pe malul asiatic al Marii Negre, cetatea a fost botezata in amintirea paraului Cales, care scalda pamanturile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea sa devina intr-un timp scurt, una dintre cele mai puternice din zona, dar in acelasi timp, si una dintre cele mai bogate.
Invazia avarilor catre sfarsitul secolului V e.n. avea sa puna capat definitiv uneia dintre cele mai frumoase si prospere cetati ale Pontului Euxin. Puternica cetate a devenit o simpla asezare portuara, care si-a pastrat pentru multa vreme aspectul parasit. Mentionarea pe o harta din Pisa, care dateaza din secolul XII, reinvie asezarea sub numele de Pangalia sau Pancalia, echivalentul in greaca bizantina pentru "Callatis" din greaca clasica, tradus prin "cea frumoasa". Doua secole mai tarziu, un calator francez, Walerand de Wawrin, pomeneste de un port pe care il numeste Panguala, construit pe locul fostei cetati Callatis. Funcţia comerciala a portului a inceput sa paleasca, iar prima mentionare a asezarii sub numele de Mankalia este facuta in 1593, de catre Paolo Giorgi. Un alt explorator din secolul XVII, de data aceasta turc, Evlia Celebi, vorbeste despre Mankalia ca despre unul dintre cele mai mari porturi din Dobrogea. Mangalia a fost declarata in 1899 prima staţiune climaterica maritima si balneara din Romania, dupa ce analizele de laborator stabilisera ca apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, usor cloruro-sodice si iodurate.







vineri, 27 mai 2011

Henri Matisse


Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului, Matisse dă impuls mişcării fauviste, dar este în acelaşi timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât şi în creaţia artiştilor renascentişti sau cu operele contemporanilor săi.
Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului, Matisse dă impuls mişcării fauviste, dar este în acelaşi timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât şi în creaţia artiştilor renascentişti sau cu operele contemporanilor săi.
Matisse îşi petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franţei, unde soseşte şi André Derain. Amândoi artiştii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.
Izbucneşte un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante şi modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceştia - Louis Vauxcelles - numeşte sala care grupează operele acestor artişti "cuşca fiarelor sălbatice" ("la cage aux fauves"), de unde şi denumirea sub care va rămâne cunoscută noua direcţie în pictură -fauvism. În anul 1908, Matisse deschide o şcoală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătoreşte şi expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky şi Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele şi decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic "Le chant du rossignol" ("Cântecul privighetoarei") cu formaţia de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.
Matisse îşi petrece o mare parte din timp la Nisa, unde se dedică aproape în totalitate lucrului, dând naştere unui univers artistic inedit. Nu-i place noua avangardă, nu-l interesează suprarealiştii care dau tonul în pictură începând cu anii douăzeci. În anul 1939, se reîntoarce la Paris, în noul său atelier. Războiul îl marchează. Nu mai lucrează pe mari suprafeţe şi experienţa acumulată o foloseşte în lucrări cu format de şevalet. O asfel de lucrare este "Bluza românească", în acorduri de alb şi roşu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.


Sub ocupaţie, Matisse este considerat de autorităţile naziste un pictor "degenerat". Numai în zona liberă din sudul Franţei are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, aşadar, la Nisa.
În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor iniţiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnica hârtiei decupate (collages) şi iniţiază seria "Jazz". După eliberare, se organizează o mare expoziţie retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugăriţelor dominicane din Vence, în apropiere de Nisa.
În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, oraşul său natal. Greutatea anilor se face însă simţită. Ia totuşi naştere o serie de colaje în guaşă - pictorul le numeşte "decupaje de hârtie" (papiers découpés) - printre care "La tristesse du roi" ("Tristeţea regelui"), în care îmbinarea culorilor trezeşte o asociaţie cu ritmul muzicii şi dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un atac de inimă şi moare înconjurat de prieteni, la Nisa.














Marius Mihalache



Marius Mihalache a avut primul contact cu tambalul la varsta de trei ani.

Cariera:

A inceput cu pianul dar la doar sase ani a inceput sa studieze tambalul, deoarece i s-a parut cel mai accesibil si ii satisfacea toate curiozitatile de copil. A studiat tambalul cu Victor Manu, iar pianul si teoria muzicala cu Vittorio Albini. La 10 ani a castigat locul al doilea la festivalul pentru tineret de la Atena, iar trei ani mai tarziu a luat locul 1 in cadrul aceluiasi festival la Paris.
A sustinut un recital de 45 de minute la SCALA DI MILANO cand avea 17 iar, iar la 18 ani a cantat in deschiderea concertului Gloriei Gayner la Palermo. Doi ani mai tarziu a cantat in deschiderea concertului Ninna Simone la Roma. Primul sau album “Eclipse” l-a lansat la varsta de 24 de ani, tot atunci este ascultat de Chic Corea si este invitat sa sustina un recital in dechiderea concertului sau la Bucuresti.
A urmat apoi o serie de concerte in Europa, SUA si Asia, colaborand cu artisti de top din toata lumea. La 25 de ani a semnat coloana Sonora la unul dintre cele mai apreciate filme romanesti “Filantropica” in regia lui Nae Caranfil. A semnat de asemenea coloana sonora a mai multor filme delung metraj si seriale de televiziune.
A lansat mai multe albume de conceptie, combinand stiluri muzicale diferite : “Eclipse”, “La passion”, “Performance”, “Back to my rootz”, “Ges romano”, “Love end fire”, “Din cei mai frumosi ani”, “World simphony”. In prezent sustine in jur de 50-70 de concerte pe an in toata lumea. Marius Mihalache este artistul care a reusit sa confere unui instrument traditional balcanic, tambalul, valente, subtilitati si rezonante incredibile, rivalizand cu sonoritatile specifice muzicii clasice si jazz-ului. A castigat numeroase premii pentru virtuozitate interpretative inca din copilarie.
Timp de doi ani, intre 2003-2005 a concertat in SUA, dupa ce a semnat un contract cu Time Concerts, una dintre cele mai tari companii de management din SUA. Pe langa banii castigati din muzica, Marius Mihalache este si un bun investitor in imobiliare, avand cateva apartamente in Bucuresti pe care le inchiriaza. Artistul se poate mandri cu faptul ca a cantat pe marile scene ale lumii.
Marius Mihalache este unul dintre cei mai cunoscuti artisti romani, care a reusit sa isi faca o cariera muzicala si in strainatate, unde este foarte apreciat si cautat, avand numerosi fani in toata lumea. Este foarte talentat si este de asemenea foarte apreciat pentru ceea ce face.
Marius Mihalache a reusit sa cucereasca publicul cu talentul sau, fiind un foarte bun cantaret, care a concertat in toata lumea. Este artistul care a reusit sa confere unui instrument traditional valente si subtilitati incredibile cu care a fascinat publicul atat din tara cat si din strainatate.

Marius Mihalache-Jamboa