sâmbătă, 25 august 2012

BUCOVINA-Tinut de basm


Bucovina, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.
Denumirea a intrat oficial în uz in 1775, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag ("buk"), astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "Țara fagilor"
După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritat Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii "C.N.B.", trupele române au intrat în teritoriu, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiției ucrainene. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919.
În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei.
După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 – și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu.[6].
În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie , rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.





Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor ș.a.), fiecare cu culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Humor (roșu), Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori).






Împistritul ouălor este un obicei practicat în zona Bucovinei. În Săptămâna Mare, începand cu ziua de marți până vineri, pe lânga simpla vopsire, se practică fie încondeierea cu pensula, fie împistritul, folosindu-se ceară. Cu timpul, tehnica încondeierii ouălor a ajuns la nivel de artă. Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există, însa, și excepții când, familii întregi cunosc și practică acest mesteșug. În zona Bucovinei tradițiile supraviețuiesc cu greu schimbărilor însă exista oameni care duc mai departe meșteșugul împistritului și care își invată cu drag și cu răbdare copiii tainele încondeierii ouălor.

Bucovina, regiune istorico - geografică devenită Ducatul Bucovinei în timpul dominaţiei Imperiului Austro-Ungar, cuprinde teritoriul aferent în prezent zonei adiacente oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Siret şi Vicovu de Sus din România, precum şi Cernăuţi şi Storojineţ din Ucraina. 
Bucovina, "Ţara de fagi" (Buchenland în germană), oferă călătorului privelişti de o rară frumuseţe. La acestea se adaugă mai multe mănăstiri construite de mari domnitori şi boieri moldoveni (Muşatinii, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Ştefan Tomşa, Alexandru Lăpuşneanu, Familia Movileştilor, etc...). 
După 1530, biserici şi mănăstiri fortificate datând din sec. XV-XVI au fost împodobite cu frescă exterioară la iniţiativa domnitorului Petru Rareş, a mitropolitului Grigorie Roşca, a boierilor Arbore şi Movileşti. Prin grija restauratorilor şi a obştilor călugăreşti, lăcaşurile din Bucovina îşi continuă şi astăzi menirea, primind deopotrivă pe credincioşi sau pe simplii iubitori de frumos atraşi de faima albastrului de Voroneţ, roşului de Humor, verdelui de Suceviţa, galbenului de Moldoviţa sau măiestritei combinaţii de culori de la Arbore. 
Frescele exterioare ale bisericilor Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ, Suceviţa, arhitectura şi pictura mănăstirilor Putna, Dragomirna, Râşca, Slatina, ale bisericilor Pătrăuţi, Bălineşti, Probota, Bogdana, bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea peisajului şi a creaţiei artistice populare, au contribuit la decernarea distincţiei Mărul de Aur (Pomme d’Or) Bucovinei de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET), au dus la înscrierea tezaurului din Bucovina în catalogul UNESCO – “Mari monumente ale lumii”.




Mestesuguri traditionale in Bucovina
Olarit
 
Sculptura in lemnului
 
Incondeierea oualor
 
Icoane pe sticla/lemn
 
Confectionat costume populare
 
Tesut, cusut, brodat
 
Dogarit
 
Confectionat instrumente populare
 
Impletituri din sfoara
















miercuri, 22 august 2012

TRANSALPINA - Un drum spre cer de-aproape 2000 de ani

Transalpina, fiind numită şi "Drumul Regelui", leagă Transilvania de Oltenia, având o lungime de 148 km. Punctul de pornire se află în localitatea Şugag din judeţul Alba, trece apoi pe lângă Lacul Oaşa, urmând stațiunea montană Obârşia Lotrului, străbate apoi staţiunea Rânca şi traversează Munţii Parâng. Drumul străbate trei judeţe, Alba, Gorj şi Vâlcea.Situat la o altitudine de peste 2.000 de metri, Transalpina devine astfel cel mai înalt drum național din România, atingând cel mai înalt punct în Pasul Urdele (2.145m). Chiar dacă depășește în altitudine Transfăgărăşanul, Transalpina este mai puţin cunoscută datorită faptului că nu a fost niciodată asfaltată, chiar dacă este considerată drum naţional.
Drumul a existat încă de pe vremea romanilor, în timpul Primului Război Mondial a fost pietruit de germani dar a fost puţin folosit. Transalpina, în perioada interbelică a fost reconstruită şi inaugurată de Regele Carol al II-lea, devenind la acea vreme o realizare tehnică excepţională. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, drumul a fost din nou reabilitat de către germani pentru a-l folosi din punct de vedere strategic.După cel de-al II-lea Război Mondial, drumul nu a mai fost utilizat și s-a deteriorat foarte mult.

 Soseaua Transalpina este un drum aflat inca in reabilitare. Mai sunt zone in care nu s-a terminat asfaltarea si deasemenea multe zone in care nu sunt montati parapetii si semnele indicatoare. In consecinta aceste portiuni nu sunt deschise oficial traficului auto. Singura portiune reabilitata integral este portiunea Novaci - Ranca.

Linia violet reprezinta traseul original al Transalpinei, asa cum a fost ea inaugurata de Regele Carol al -II-lea in 1938 de la Novaci (Gorj) la Saliste (Sibiu).
    Linia violet intrerupta reprezinta un traseu de legatura cu Transalpina de la Sebes la Sugag.
  Linia violet dubla dintre Oarsia Lotrului si  Ranca       reprezinta zona cea mai frumoasa  din Transalpina         ( ADEVARATA TRANSALPINA). Aceasta este zona care face Transalpina inedita, drumul serpuind pe creste  aproape    30 de Km la 2000 m altitudine.
  Aceasta zona a fost asfaltata la finalul anului 2011 dar nu are inca parapeti semne indicatoare si marcaje. Din aceste motive acest tronson din Transalpina aflat intre Ranca si Obarsia Lotrului  ramane oficial inchis circulatiei publice rutiere.
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii  Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului intre care se afla si lega Localitatea Saliste din Judetul Sibiu de Localitatea Novaci din judetul Gorj. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru  ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat  drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana  in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost cosntruita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa carea a fost uitata. Faptul ca a fost uitata si a devenit  un drum greu de parcurs a  ajutat Transalpina sa-si pastreze  neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la nori si chiar deasupra lor.
Traseul Transalpinei are o lungime de: 
    - 141 km de la Novaci la Saliste, respectiv 155 km de la Bengesti (locul unde se desprinde traseul Transalpinei din DN67             Tg.Jiu - Rm.Valcea) la Saliste (intersectia cu DN1 Sibiu - Sebes), 
    - 137 km de la Novaci la Sebes, respectiv 148 km de la Bengesti la Sebes (DN67C) pentru cei care aleg aceasta ruta.
In august 2012 lucrarile pe Transalpina se prezinta astfel:
Novaci - Ranca : 18 Km - integral asfaltat si reabilitat
Ranca - Pasul Urdele : 10 Km - integral asfaltat, partial executate marcaje insa fara parapeti si indicatoare
Pasul Urdele - pod peste Lotru : asfaltati 16 din 16 km dar inca fara indicatoare parapeti si marcaje
Pod peste Lotru -  Obarsia Lotrului : asfaltati 4,5 din 4,5 Km dar inca fara indicatoare parapeti si marcaje
Obarsia Lotrului - Dobra : asfaltati 59 din 60 Km (-1) fara indicatoare parapeti si marcaje Vedeti aici cum arata acest km neasfaltat.
    - 1 podet in lucru la Obarsia Lotrului
    - Intre Lacul Oasa si  Lacul Tau drumul e brazdat de santuri pt. canalele de scurgere a apelor de pe versanti
Dobra - Jina : asfaltati si reabilitati 7 din 7 Km
Jina - Saliste : asfaltati 27 Km 
In august 2012 asfaltarea (vorbim de cel putin un strat de asfalt) pe Soseaua Transalpina era realizata pe aproximativ 119 din cei 120 de km dintre Novaci si Jina unde drumul este in reabilitare. Drumul este inca in lucru, finalizarea tuturor lucrarilor (unele poduri, parapeti, scurgerile pentru apele ce vin de pe versanti, indicatoare, marcaje,pereti de sustinere ai drumului, ultimul strat de asfalt) fiind prevazute a fi finalizate pana la sfarsitul lunii octombrie 2012.