duminică, 10 februarie 2013

Medi Wechsler Dinu

Născută pe 22 decembrie 1908, după calendarul vechi, pe 4 ianuarie 1909, după cel modern, la Brezoi, actualul judeţ Vâlcea, ca fiică a contabilului Daniel Wechsler şi a muzicienei Amalia (Lili) Wechsler, născută Hirschfeldt.
Tânărul Daniel Wechsler, angajat ca mic funcţionar la compania forestieră Lowendal, dovedind seriozitate, este trimis la Berlin ca să se perfecţioneze în învăţarea termenilor germani specifici industriei lemnului. Se întoarce dar este apoi nevoit, din pricina lipsurilor materiale în care se află familia sa, să accepte un post de contabil, bine plătit, la Brezoi, în industria forestieră. Aici o cunoaşte pe Amalia Hirschfeldt care-i va deveni, la 22 de ani, soţie.
Mama, Amalia Wechsler, este fiica lui Leopold şi a Leei (Hlena) Hirschfeldt, originari de prin zona Făgăraşului. Amalia Wechsler, cultivată, vorbitoare de germană şi maghiară, studiase vioara la Conservatorul din Cluj.
În 1916, Când Margareta Wechsler avea 8 ani, părăseşte Brezoiul şi se mută în Bucureşti cu mama, la un unchi. Tatăl ei, Daniel, e concentrat. Începuse războiul. Din Regimentul III Roşca din care a făcut şi el parte, au rămas vii, în lupta de la Mărăşti, trei. Unul a fost Daniel Wechsler. Este apoi luat prizonier de către germani. Margareta face primele două clase primare particular,în Bucureşti, a treia la Târgovişte, la Institutul de Domnişoare „Dimitriu” (Daniel Wechsler e scos din prizonieratul german de un proprietar de păduri de la Târgovişte), iar a patra la Cluj unde este preluată de bunicii materni. Primele două clase de liceu le urmează la Oradea, la Liceul „Oltea Doamna”, clasa a treia de liceu la Râmnicu Vâlcea. În anul următor, revenind în Bucureşti cu familia, nu-şi continuă studiile la un liceu de stat ci este înscrisă la Pensionul Choisi Mangru unde învaţă franceza, a patra limbă pe care o va vorbi, alături de germană, maghiară şi română. Locuieşte împreună cu familia sa pe Strada Plantelor, în fostul Ospiciu Şuţu, unde murise în 1889 Eminescu.
Bacalaureată la Choisi Mangru, Margareta Wechsler doreşte să urmeze arhitectura, dar pică la examenul de admitere din pricina matematicii. Costin Petrescu, profesorul supraveghetor la examenul de desen, văzându-i înzestrarea, o încurajează să se înscrie la Şcoala de Belle Arte. Ceea ce se şi întâmplă, aşa încât, elevă a lui Ipolit Strâmbulescu şi Jean Al. Steriadi, care o consideră cea mai talentată din clasa sa, absolvă Şcoala de Bele Arte din Bucureşti în 1932. Cursurile le urmează în sediul Şcolii de arte de pe strada Iulia Haşdeu Este colegă de an cu Lena Constante, Zoe Rici şi Lili Pancu. La cursurile de anatomie artistică îl are profesor pe celebrul antropolog dr. Francisc Rainer. Neabandonând gândul de a studia totuşi arhitectura, urmează în paralel cursuri la Facultatea de matematică, unde-l are profesor pe Dan Barbilian şi cursuri la Facultatea de Filozofie unde-i are profesori, între alţii, pe Dimitri Gusti şi Nae Ionescu.
Debutează în 1932 la Salonul Oficial de Alb şi Negru, cu un autoportret ce primeşte din partea criticii următoarea întâmpinare: „Medi Wechsler ne-a trimis anul acesta un autoportret în creion chimic. Oare data viitoare îl va bate la maşină?”
În 1933 se înscrie, la îndemnul tatălui, în Sindicatul artiştilor. Are ocazia să cunoască artişti mai în vârstă, să lucreze într-un atelier colectiv, din centrul Bucureştiului, schiţe, portrete, studii după natură.
În 1934 află că prin Sindicat poate merge să picteze o lună de zile la Balcic, la casa de creaţie a artiştilor români. Pleacă şi locuieşte în aceeaşi cameră cu Ada Ioanid, fiica pictorului Costin Ioanid. Întâlnirea cu Balcicul e devastatoare. Cucerită de lumina şi peisajul locului uită tot ce a învăţat şi se abandonează studiului după natură. Definitiv şi iremediabil îndrăgostită de atmosfera orientală a Coastei de Argint îşi continuă sejurul până în toamnă, locuind pe bani puţini în cartierul tătărăsc. Revine la Balcic în toţi anii următori, până în 1939 inclusiv, pictând de primăvara până toamna târziu. Îi cunoaşte, desigur, pe majoritatea pictorilor mai vârstnici care lucrau la Balcic: Iser, Dărăscu, Lucian Grigorescu etc., nu şi pe Tonitza, dar preferă să stea retrasă şi să-şi vadă de lucru. Prietenii cei mai buni îi sunt localnicii: tătarii care o poreclesc „Şeitan Câz” (Fata dracului) şi pescarii de la Cafeneaua lui Mamut unde-şi petrece mult timp studiind fizionomiile şi realizând numeroase schiţe şi portrete. Stând şi desenând uneori până seara târziu la Cafeneaua lui Mamut, obţine din schiţele făcute acolo un fel de jurnal de campanie. La Balcic întreţine relaţii de prietenie cu Rodica Burileanu, viitoarea soţie a lui Eugen Ionescu, pe care tătarii o poreclesc „Chitai Câz”, din pricina ochilor ei oblici.  De-a lungul celor şase campanii de plein air la Balcic (1934-1939), Medi Wechsler realizează un număr impresionat de lucrări, uleiuri şi acuarele, dar şi desene, schiţe ori crochiuri în creion. În 1939, primarul Octavian Moşescu o invită şi pe ea, ca şi pe ceilalţi pictori, să contribuie cu lucrări pentru o expoziţie de grup cu producţii de la Balcic, ce avea să se deschidă în localul şcolii din oraş.
Tot la Balcic, Medi Wechsler îl cunoaşte pe Gheorghe Dinu (poetul avangardist Ştefan Roll), cel alături de care avea să-şi petreacă viaţa, până în 1974 când acesta decedează. Gheorghe Dinu era fiul lui Enache Dinu, macedonean din regiunea Florina, celebru în perioada dintre războaie ca patron al Lăptăriei ce-i purta numele: Lăptăria lui Enache, de pe strada Bărăţiei. Fiul, Gheorghe, Ghiţă cum îi spuneau apropiaţii, viitorul poet şi ziarist Ştefan Roll, urmase patru clase primare la şcoala bulgărească de pe strada Călăraşi, unde fusese profesor Hristo Botev. Apoi, autodidact, îşi perfecţionează instrucţia, devenind literat şi poliglot.
Medi Wechsler şi Gheorghe Dinu locuiesc împreună, încă necăsătoriţi, fiindcă legile rasiale declanşate în 1940 erau un obstacol redutabil în oficializarea relaţiei lor, mai întâi pe strada Gheorghe Ştefănescu nr. 8 din Bucureşti, unde Medi împărţea atelierul de creaţie cu prietena ei pictoriţa Heda Stern, emigrată ulterior. Pe o perioadă de câţiva ani se mută cu Gheorghe Dinu pe strada Zborului, unde locuiesc într-un demisol, revenind apoi în casa cu atelier de pe Gheorghe Ştefănescu, unde se stabilesc împreună cu bătrânul Enache, tatăl lui Gheorghe şi părinţii, vârstnici la rândul lor ai lui Medi, Lili şi Daniel Wechsler. Aici locuieşte Medi Wechsler Dinu până la moartea lui Gheorghe Dinu, în 1974, când se mută într-un apartament de bloc vechi de pe Calea Călăraşilor, la nr. 51, împreună cu tatăl ei Daniel. Acesta încetează din viaţă cu două luni înainte de a împlini o sută de ani.
În atelierul de pe Strada Gheorghe Ştefănescu, veneau în vizită, între alţi literaţi ai vremii, Petre Pandrea şi soţia lui, sora lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Petre Pandrea este cel care se oferă să-i sprijine pe cei doi tineri necăsătoriţi să-şi oficializeze relaţia. Aşa încât, la câţiva ani după sfârşitul războiului, Medi Wechsler devine Medi Dinu, căsătorindu-se cu Gheorghe la Primăria de pe Strada Parfumului.
Din 1940, odată cu punerea în aplicare a legilor rasiale, Medi Wechsler nu mai poate părăsi Bucureştiul, are interdicţie de a expune şi este practic, la fel ca şi coetnicii săi, scoasă din viaţa publică. Traumatizată, refuză să mai picteze şi pentru a se putea întreţine primeşte un post de profesoară de desen la şcoala pentru copiii evrei. Aici le are ca eleve pe viitoarele pictoriţe Maria Constantin şi Yvonne Hasan, pe viitoarea poetă Nina Cassian şi pe viitoarea ziaristă Sanda Faur. Până la sfârşitul războiului artista nu mai lucrează nimic. Următoarele ei lucrări datează din 1945
În 1945, 1946, 1947, probabil cu nostalgia Dobrogei, a Balcicului mai ales, Medi Wechsler merge la Mangalia şi pictează acolo peisaje şi portrete de localnici turci, tătari, greci, macedoneni. Realizează, după obicei, şi desene în creion.


În 1948 merge într-o călătorie de documentare la Vişeul de Jos. Producţia artistică de aici e bogată şi foarte reuşită artistic. Pictează, în tehnica acuarelei, îndeobşte portrete de muncitori şi localnici. E o etapă de mare vigoare artistică, un adevărat reviriment.În 1949 pictează acuarele la Medgidia şi Jurilovca. De aici se mai păstrează doar câteva lucrări.În 1950 pictează acuarele la SinaiaÎn 1951 pictează la CozieniÎn 1952 merge în satul natal, la Brezoi, precum şi pe Valea Lotrului unde lucrează peisaje în acuarelă. De asemenea, lucrează peisaje la Păscoaia şi Priboaia.În 1954 are o expoziţie personală în Bucureşti.
În 1974 moare Gheorghe Dinu. E de presupus o nouă traumă în viaţa artistei, fiindcă din nou creaţia ei înregistrează o lungă perioadă de pauză, astfel încât următoarele lucrări datează abia din 1976. Putem vorbi, deci despre 9 ani de absenţă a lui Medi Dinu din viaţa artistică.
În 2003, Medi Wechsler Dinu revine în viaţa artistică prin participare la expoziţia „Seniori ai picturii româneşti contemporane”, deschisă la Galeria Apollo, în cadrul Programului „Restituiri” iniţiat şi coordonat de Fundaţia HAR cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici din România.
În martie 2008, la Galeria Elite din Bucureşti, Medi Wechsler Dinu expune acuarele alături de alţi nouă pictori născuţi înainte de 1930, în cadrul unei noi ediţii a programului „Seniori ai picturii româneşti contemporane”.
În octombrie 2008 deschide o expoziţie personală cu lucrări realizate la Balic, Mangalia şi Constanţa la Muzeul de Artă din Constanţa. Lucrările expuse sunt donate muzeului.
În noiembrie 2008 deschide o expoziţie personală de acuarele realizate la Sulina şi în Delta Dunării la Muzeul de Artă din Tulcea. Lucrările sunt donate muzeului
În februarie 2009, cu ocazia centenarului, artista deschide o expoziţie retrospectivă la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe şi Artă a Academiei Române.
De-a lungul carierei ei de jumătate de secol, Medi Wechsler Dinu a realizat numeroase portrete de personalităţi ale lumii culturale româneşti: George Bacovia, Agatha Bacovia, Victor Brauner, Zaharia Stancu, Victoria Constantinescu, Jules Perahim, Aurel Baranga, Irina Cosmescu, Ion Valsiu, Lili Haber, Lili Pancu, Heda Stern, George Topârceanu, Ilarie Voronca, Sonia Pavlovici.
Lucrări ale artistei se află în colecţiile Muzeelor de Artă din Constanţa şi Tulcea, în colecţia Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti, la Memorialul Eminescu din Ipoteşti, precum şi în colecţii  particulare din România,Bulgaria, Franţa, Israel.









  Medi Wechsler Dinu-retrospectiva,  8-21 februarie 2013, Galeria Simeza-Bucuresti.

      Retrospectiva este alcătuită din peste 40 de lucrări de pictură şi grafică, realizate de-a lungul întregii sale vieţi şi cuprinde îndeosebi peisaje realizate în Dobrogea, la Balcic, Sulina şi Mangalia, dar şi portrete. Tehnica predilectă a artistei este acuarela, dar publicul va putea viziona şi lucrări realizate în ulei sau desene în creion şi tuş ale artistei.











 Retrospectiva este alcătuită din peste 40 de lucrări de pictură şi grafică, realizate de-a lungul întregii sale vieţi şi cuprinde îndeosebi peisaje realizate în Dobrogea, la Balcic, Sulina şi Mangalia, dar şi portrete. Tehnica predilectă a artistei este acuarela, dar publicul va putea viziona şi lucrări realizate în ulei sau desene în creion şi tuş ale artistei.
Dragostea pentru oameni se regăseşte în toate genurile şi tehnicile cultivate de-a lungul timpului de artistă. La vârsta primei tinereţi a făcut mult studiu de atelier, folosindu-se de model. Toate studiile ei se remarcă prin forţă a desenului şi ştiinţă a compoziţiei. Dar a lucrat şi portrete de prieteni, rude  sau oameni celebri ai vremii. De la crochiuri şi schiţe fugare, până la pânze în ulei, portretele şi autoportretele ei se remarcă printr-un fin simţ al observaţiei, dar şi prin deplina stăpânire a mijloacelor artistice.
Genul spre care o conduc toate resursele ei interioare este acuarela, tehnica asupra căreia nu se mai poate reveni. Din anii 50 şi până spre sfârşitul deceniului opt, de când datează ultimele ei lucrări, Medi Wechsler Dinu lucrează aproape exclusiv acuarelă. Timp de trei decenii artista călătoreşte în ţară şi chiar peste graniţe, în Italia, Franţa şi Bulgaria. Pictează şi desenează peste tot. Interesul ei faţă de peisaj, chiar şi faţă de cel urban, dar şi pentru portret, rămâne acelaşi. Deceniul opt, ultimul când Medi Wechler Dinu mai călătoreşte, îndeosebi în Dobrogea, şi când mai lucrează, îmbogăţeşte opera ei cu splendide acuarele realizate pe Dunăre, în deltă, la Sulina îndeosebi, dar şi la Constanţa. Sunt şi acestea lucrări în care tehnica acuarelei îşi afirmă desăvârşirea, dar şi mici fragmente de peisaj cotidian îmbogăţit prin aportul unei viziuni clasice, senine, apollinice.
La împlinirea impresionantei vârste de o sută de ani, artista a strălucit pentru prima dată public. Pentru prima dată a acceptat să lase parcurse filele amplului tom ce alcătuieşte viaţa şi opera ei, a primit să-şi devoaleze atât biografia personală, cât şi pe cea artistică.
Fotografiile sunt primite de la prietena reala pictorita Dorina Padineanu si de pe net,de inspirat in ale scrisului m-am inspirat tot de pe net.
MEDI WESCHLER DINU=PICTORITA=104 ANI
    
  Vezi  mai multe  video    din   cultura