miercuri, 8 mai 2013

Palatele Timisoarei, mostenirea trecuta de vreme in istoria orasului

Adevarate bijuterii arhitecturale, care au fost odata fala capitalei Banatului, arata astazi ca niste simple cladiri istorice, dar evaluate la milioane de euro pe piata imobiliara. Vorbim despre palatele Timisoarei de altadata, palate construite in vremuri de demult, vremuri in care Timisoara se mandrea cu un numar mare de cladiri impunatoare, care mai de care mai impresionante prin stilurile dupa care au fost ridicate.
Construite in marea lor majoritate dupa modele din vechiul imperiu, palatele Timisoarei adaposteau importante institutii ale statului sau erau locuinte pentru familiile instarite. Multe dintre ele nu sunt renovate si nu mai fac cinste orasului nostru, fiind confundate de timisoreni cu modestele, dar numeroasele cladiri istorice ale Timisoarei. In multe palate, astazi functioneaza farmacii, magazine, restaurante, banci ori locuiesc timisoreni. Valoarea lor cumulata pe piata imobiliara se apropie insa de 60 de milioane de euro. Aceasta, desi de pe multe dintre ele se desprind bucati de tencuiala sau ornamente ce n-au vazut de zeci de ani o simpla reabilitare. Iar cu fiecare caramida care se prabuseste pe trotuar, se mai pierde o farama din istoria orasului.

Palatul Dicasterial, cea mai mare cladire din Timisoara
Construit intre anii 1855–1860, ca o copie fidela dupa Palazzo Strozzi din Florenta, Palatul Dicasterial a fost destinat Parlamentului Voivodinei Sarbe si Banatului Timisan. Este considerata cea mai mare cladire din oras, avand patru nivele, trei curti interioare, 273 de camere, 34 de bucatarii, 20 de camari, 65 de pivnite, 27 de depozite, 34 de camere pentru servitori.
Astazi, in cladirea aflata in proprietatea Statului Roman functioneaza Judecatoria Timisoara, Tribunalul Timis, Curtea de Apel Timisoara si parchetele de pe langa aceste instante. De asemenea, tot aici isi au sediile Serviciul Teritorial Timisoara al DNA si Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice.

Palatul Baroc, Vechea Prefectura
Palatul Baroc s-a format prin contopirea si supraetajrea a doua cladiri. Din 1733 aici era Oficiul Juridic minier, iar in 1735 casieria Garnizoanei Militare. Consiliul Judetean Timis este proprietarul cladirii care in prezent gazduieste Muzeul de Arta. In cele doua decenii scurse de la Revolutia din 1989, CJT, dar si Ministerul Culturii au investit aici sume importante de bani pentru reabilitare.

Palatul Apei
Palatul Apei a fost construit dupa ce Bega a devenit navigabila. Baumhorn Lipót a fost proiectantul incredintat cu realizarea proiectului palatului societatii. Pe peretii cladirii, reprezentativa si astazi, se vad figurile stilizate legate de ape, cu toate ca in prezent gazduieste palatul CFR-ului. Proprietarul acestei cladiri este Administratia Bazinala de Apa Banat, care efectueaza in prezent lucrari de reabilitare.

Palatul Dejan, un exemplu de bijuterie arhitecturala
Situat pe strada Proclamatia de la Timisoara, in apropierea magazinului Bega, Palatul Dejan reprezinta un exemplu pentru proprietarii de cladiri istorice din oras. Acesta a fost construit in urma cu mai bine de 270 de ani si este una dintre cele mai vechi cladiri din oras. A adapostit primul Bazar al Timisoarei, pentru mult timp numele de referinta pentru timisoreni fiind chiar „Bazarul”. Palatul a fost retrocedat dupa revolutie, iar in ultimii ani a fost complet renovat de actualul proprietar, un cetatean de etnie maghiara. In prezent, in interiorul lui se gasesc spatii comerciale si birouri.

Palatul Lloyd
Palatul Lloyd a fost construit intre anii 1910 – 1912, dupa planurile arhitectului Leopold Baumhorn, prin subscriptia baneasca a mediului de afaceri local. Aici a functionat o mare perioada de timp Bursa Agricola. Dupa instaurarea regimului comunist, in 1945, imobilul a fost donat unei universitati. Acum insa este disputat in instanta de Camera de Comert Timisoara si Politehnica. Din luxul de odinioara se mai pastreaza portiuni de lambriuri, oglinzi, ramasite din vitralii si cateva candelabre.

Palatul Dauerbach, actualul Palace
Si palatul Dauerbach a fost construit in urma cu aproape o suta de ani dupa planurile arhitectului László Székely. Amplasat chiar in centrul orasului, pe partea denumita „Corso”, timisorenii il cunosc sub numele de Palace, dupa cafeneaua si restaurantul cu acelasi nume care au functionat acolo. Astazi adaposteste 23 de familii, iar la parter functioneaza mai multe spatii comerciale.

Palatul Weiss a apartinut reputatei familii Weiss
Palatul Weiss a fost construit in anul 1912 chiar la inceputul Bulevardului Republicii, pentru familia Weiss. Cu toate ca intrarea cladirii este pe strada Sf. Ioan, frontonul principal are vedere spre teatrul orasului, iar la parter functioneaza mai multe magazine. Palatul are 27 de apartamente, unele chiar si cu sase camere, in care locuiesc familii de timisoreni.

Palatul Széchenyi strajuieste intrarea pe “Corso”
Este situat in Piata Victoriei si a fost construit intre anii 1900 si 1914 de Societatea Széchényi dupa planurile arhitectului László Székely, fiind ultima cladire de pe Corso, in capatul dinspre Catedrala. In prezent, cladirea gazduieste proprietati private, iar la parter sunt spatii comerciale.

Palatul Hilt-Vogel a fost ridicat intre 1912-1913
Tot László Székely este arhitectul care a proiectat si palatul Hilt-Vogel din Piata Victoriei. Cladirea a fost ridicata intre anii 1912-1913. Imobilul a fost proiectat lipit de o alta cladire-monument: Palatul Széchenyi, planuita si realizata de acelasi arhitect. In prezent, palatul are 17 apartamente, care sunt fie ocupate de familii de timisoreni, fie inchiriate.

Palatul Löffler a apartinut familiei cu acelasi nume
Si Palatul Löffler din centrul orasului a fost construit in aceeasi perioada, dar de familia antreprenorului Leopold Löffler, ca sediu de firma si casa pentru el si cei trei fii ai sai. Palatul are trei scari cu peste 20 de apartamente fiecare. Nici aici nu este un proprietar unic, ci unele spatii sunt date spre inchiriat, altele sunt ocupate de cei care le detin.

Palatul Marbl
Palatul Marbl se afla tot in Piata Victoriei, fiind construit dupa schitele arhitectului Arnold Merbl. Inaltat in anul 1911, palatul configureaza arhitectura simbol a orasului. Cladirea este locuita in mare parte de timisoreni, in 24 de apartamente pe trei etaje, iar la parter sunt patru pravalii. Majoritatea apartamentelor sunt locuinte personale, 16, restul spatii inchiriate.

Palatul Neuhausz combina trei stiluri arhitectonice
Palatul Neuhausz este, de asemenea, o cladire simetrica. A fost construit in perioada 1911-1912 intr-o combinatie de stiluri eclectic, seccesion si art nouveau maghiar. Astazi, la 100 de ani de la construirea palatului, doar cativa batrani mai stau in cele 22 de apartamente. Restul celor care isi duc viata acolo sunt chiriasi ai unor proprietari plecati in strainatate in perioada comunista si care in ultimii ani si-au castigat in instanta dreptul de proprietate a cladirii.

Cele 12 palate din patrimoniul istoric al Timisoarei sunt foarte vechi si pot fi deteriorate iremediabil in cazul unui cutremur mai serios.
Daca prietenii virtuali sau cunostiintele reale cunosc mai multe povesti despre aceste palate ii rog sa faca completari.



http://www.opiniatimisoarei.ro/palatele-timisoarei

duminică, 5 mai 2013

Sfintele Pasti

Sfintele Pasti sau Pastele este sarbatoarea Invierii lui Hristos, este trecerea omului din moarte la viata. Crestinii serbeaza Pastile in amintirea mantuirii din robia pacatului si a mortii, deci, nu are legatura cu Pastile iudaic.
Deoarece Invierea din morti a Domnului Iisus Hristos este semnul biruintei Sale si garantia mantuirii noastre, era firesc ca inca de la inceput comemorarea acestei invieri sa constituie una dintre sarbatorile cele mai importante ale crestinatatii. La cateva zile dupa intrarea Sa solemna in Ierusalim, Mantuitorul a fost judecat si rastignit, a murit pe cruce si a fost pus in mormant. Dupa trei zile, adica duminica dis-de-dimineata, El a inviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca sa plineasca Scriptura si cele hotarate de iconomia divina pentru mantuirea neamului omenesc.


Cultul crestin, indeosebi cel ortodox, implineste prin aceasta "a sambetelor imparateasa si doamna, al praznicelor praznic si sarbatoare a sarbatorilor", nu numai o simpla comemorare istorica, ci retraieste intreaga drama zguduitoare a mortii si invierii lui Hristos, ca prin aceasta crestinii sa-si insuseasca invatatura Domnului si lucrarea mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu intrupat. Acest caracter special al sarbatorii invierii Domnului nostru Iisus Hristos se observa foarte bine in slujbele legate de aceasta sarbatoare.



Sarbatoarea Sfintelor Pasti nu este comemorarea unui eveniment din trecut, ci serbarea Invierii Domnului. De Pasti nu suntem chemati de Biserica sa ne aducem aminte de ceva ce nu mai este, ci sa participam la Invierea lui Hristos care s-a petrecut si se petrece tainic si in zilele noastre. Nu intamplator cantam in timpul Liturghiei pascale: "Astazi toate s-au umplut de lumina, cerul si pamantul si cele de sub pamant" (din Canonul Sfintelor Pasti).
Si pentru ca uitam acest lucru, traim ca si cand Hristos nu ar fi murit si inviat niciodata. Ajungem sa credem ca ceea ce se petrece de Pasti in biserica este doar spectacol. In realitate e vorba de o actualizare a evenimentelor ultime din viata Mantuitorului. De Pasti, credinciosii nu asista, ci se unesc cu Hristos, se impartasesc de puterea cu care El a biruit moartea, ca si ei sa se ridice mai presus de orice patima.
De Sfintele Pasti avem parte de dialog, pentru ca Hristos este prezent. Nefiind absent, El raspunde chemarii credinciosilor de fiecare data ca noutate. Asadar, niciodata omul nu va putea spune ca a ajuns sa se plictiseasca de Pasti, din cauza intalnirii cu acelasi limbaj liturgic.


Daca Invierea Domnului ar fi stat sub semnul trecutului, oamenii s-ar fi intrebat cum s-a putut intampla acest eveniment. Dar avand in vedere ca "astazi" este numele timpului lui Dumnezeu, Biserica ne cheama nu sa analizam Invierea, ci sa o traim. Iata cum exprima acest lucru: "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine, Insuti impreuna ma preamareste Mantuitorule in Imparatia Ta".
Si pentru ca omul nu poate cuprinde si exprima cu mijloace lumesti cele dumnezeiesti, Hristos raspunde si in zilele noastre in chip minunat: la Ierusalim, de Pasti, facliile patriarhului Ierusalimului se aprind in mod miraculos in interiorul Sfantului Mormant, locul de unde Mantuitorul a inviat, dupa trei zile de la ingropare. E o minune care ne vesteste ca Invierea lui Hristos este o realitate si nu un mit.