sâmbătă, 29 iunie 2013

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.
Sfantul Apostol Petru - fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane. 
Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.
Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.
Din cauza faptului ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-apostoli-petru-pavel-119925.html
Inchisoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti in Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an pe data de 29 iunie, ziua in care au suferit moarte martirica la Roma, in anul 67 d.Hr. Traditia pune arestarea celor doi pe seama persecutiei din timpul lui Nero, care a inceput din anul 64, cand incendierea Romei a fost atribuita crestinilor. Tot potrivit traditiei, Sfintii Apostoli Petru si Pavel ar fi fost intemnitati pentru un timp in aceeasi celula, in Inchisoarea Mamertina din Roma.
Cea mai veche inchisoare a cetatii romane, Mamertinum, se afla in inima Romei antice, la cativa pasi de Arcul lui Septimiu Sever, in apropiere de impunatorul edificiu al Curiei. Numele "Mamertina" are origine medievala, si poate fi o referire la templul lui Marte aflat in apropiere.
Inchisoarea Mamertina a fost unica temnita a Romei din timpul regilor si tribunilor, astfel incat poetul Juvenal a caracterizat drept fericita epoca aceea, intrucat o singura inchisoare era de ajuns pentru toata cetatea. Aceasta este mentionata de cativa scriitori antici, printre care si Titus Livius, care dateaza constructia ei in secolul al VII-lea i.Hr, in timpul domniei regelui Ancus Marcius.
Inchisoarea era loc de detentie si de executie pentru condamnatii politic destinati supliciului in calitate de "dusmani ai poporului Romei". Iar cei mai multi dintre acesti dusmani ai poporului Romei au fost crestinii. Tot aici erau inchisi si crestinii ce urmau sa moara in arene.
Se pare ca majoritatea osanditilor intemnitati aici au sfarsit sugrumati. Extras din Tullianum, prizonierul, inlantuit, era atasat cortegiului, spre deliciul plebei ingramadite de-a lungul Viei Sacra, pret de cateva sute de metri si dupa consumarea festivitatii, supus supliciului in respingatoarea grota. Dupa care cadavrul era aruncat in Cloaca Maxima, marele canal subteran - existent si astazi - care mergea de la Forum la Tibru.
Aceasta inchisoare a fost folosita ca loc de detentie pana spre sfarsitul secolului al IV- lea (d.Hr.).
Incepand cu aceasta vreme, inchisoarea Mamertina a devenit un important loc de pelerinaj, datorita traditiilor legate de ea, potrivit carora Sfintii Apostoli Petru si Pavel ar fi fost intemnitati pentru un timp aici, in aceeasi celula.
In sec. al XVI-lea, deasupra inchisorii a fost construita biserica San Giuseppe dei Falegnami (al Dulgherilor). 
Inchisoarea Mamertina consta din doua celule subpamantene situate pe doua niveluri. Vestigiile acestei temnite incep in spatele unui sir de coloane anodine, cu o mica platforma catre care duc doua scari construite "in oglinda". E partea moderna a complexului, realizata in sec. XVIII sub papii Clement al XI-lea si Benedict al XIII-lea.
Celula superioara a inchisorii are forma trapezoidala si dateaza din secolul al II i.Hr. Pe peretele din partea dreapta se afla o placa pe care sunt numiti cei mai cunoscuti prizonieri care au fost intemnitati aici. Printre acestia se numara gotul Jugurta si galul Vercingetorix.
Pe o a doua placa sunt amintiti martirii si sfintii care au fost inchisi in acest loc, persecutorii acestora si oamenii de marca ce au venit in pelerinaj aici. Tot in aceasta celula se afla un altar si doua statui ale Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
O alta scara, stramta si abrupta, duce in Tullianum, celula de la nivelul inferior. Numele acestei camere vine de la "tullus", izvorul care exista si astazi in subsolul celulei. 
Aceasta celula are forma circulara. Constituie partea cea mai ascunsa a intregului complex, locul unde erau tinuti condamnatii la moarte. Istoricul antic, Sallus spunea despre Tullianum ca se afla la aproximativ 4 m sub pamant, -sub nivelul Romei Antice - pe care "intunericul si mirosul greu o faceau hidoasa si greu de locuit".
Si aici se gaseste in prezent un mic altar, deasupra caruia este reprezentata in relief, scena in care Sfantul Apostol Petru ii boteaza pe ceilalti prizonieri. Tot aici se mai gaseste o cruce intoarsa, dupa modelul celei pe care a fost rastignit Sfantul Apostol Petru.
In stanga altarului, poate fi vazuta o coloana de care, potrivit traditiei, au fost legati Sfintii Apostoli Petru si Pavel, locul de unde i-a convertit la crestinism pe gardieni.
Langa altar, o deschizatura rotunda, aflata in podea, ofera acces la izvorul despre care se crede ca a tasnit la rugaciunile Sfantului Apostol Petru, pentru a-i putea boteza pe ceilalti detinuti.
Desi nu exista pana in prezent nicio descoperire arheologica si nicio sursa scrisa care sa confirme detentia Sfintilor Apostoli Petru si Pavel in Inchisoarea Mamertina, aceasta asociere este facuta in baza unei traditiei timpurii (sec. IV-V), ce a atras in acest loc, inca de la inceput, numerosi pelerini.
Astfel, potrivit acestei traditii, Sfantul Apostol Pavel ar fi putut fi inchis aici inainte de a fi decapitat pe drumul catre Ostia, la Tre Fontane, iar Sfantul Apostol Petru inainte de a fi crucificat cu capul in jos, in circul lui Nero de pe dealul Vatican.
Potrivit unei alte traditii, Sfantul Apostol Petru ar fi facut sa apara un izvor in inchisoare pentru a putea sa-i boteze pe ceilalti prizonieri. Despre acest izvor, inca de timpuriu, pelerinii au marturisit ca are puteri tamaduitoare.
In baza acestor traditii, Inchisoarea Mamertina a ramas pana in zilele noastre un important loc de pelerinaj. 
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfintii-petru-pavel/inchisoarea-sfintilor-apostoli-petru-pavel-125290.html

Abatia Sfantul Pavel - Tre Fontane
In afara Sfintei Scripturi nicio alta scriere nu face referire la data si locul martiriului Sfantului Pavel. "Apostolul Neamurilor"  a ajuns la Roma in anul 60 d. Hr. pentru a fi judecat de imparat. Aici a petrecut doi ani intr-o casa inchiriata, pazit de un ostas roman. Este eliberat in anul 63. A fost martirizat prin decapitare in anul 67, in timpul imparatului Nero.
Traditia spune ca pe locul unde a cazut capul Sfantului Apostol Pavel au izvorat trei fantani. De aici si numele manastirii: "Tre Fontane" (Trei fantani). Izvoarele erau cunoscute in vechime ca Aquae Salviae.

Trupul sau a fost inmormantat la o distanta de cativa kilometri, pe locul in care se afla in prezent "Basilica San Paolo fuori le Mura" (Catedrala Sfantul Pavel in afara zidurilor).
Pe locul locul martiriului Sfantului Apostol Pavel se afla Complexul abatial cistercian "Tre Fontane" (Trei Fantani).
In subsolul acestei biserici se gaseste temnita unde se crede ca a fost inchis Sfantul Apostol Pavel.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/tre-fontane-locul-martiriului-sfantului-pavel-119929.html

In ultima sedere la Roma, Sfantul Apostol Petru a fost arestat la ordinul lui Nero si executat in aceeasi zi cu Apostolul Pavel, 29 iunie, la anul 67 d.Hr.. Legat de modalitatea martiriului, istoricul Eusebiu de Cezareea, scrie ca Sfantul Petru "a venit la Roma si a fost crucificat cu capul in jos”.
Despre persecutia publica a crestinilor sub Nero, Tertulian spune ca a avut loc in gradinile imperiale aflate langa Circul lui Nero. Se pare ca nicio alta zona nu ramasese disponibila persecutiilor publice dupa marele incendiu din Roma care a distrus Circul Maximus si cea mai mare parte din restul orasului in anul 64.
Nu se cunoaste insa cu exactitate insa locul martiriului Sfantului Apostol Petru. In acest sens, exista doua ipoteze, ce prezinta mici diferente. Prima ipoteza, Sfantul Apostol Petru a fost ucis langa fostul circ al lui Caligula si Nero, in afara zidurilor Romei, pe terenul numit "Agger Vaticano”. Potrivit celei de-a doua ipoteze, moartea muceniceasca a Sfantului Apostol Petru ar fi putut avea loc chiar in interiorul Circului lui Nero.

Scrierea "Patimile Sfintilor Petru si Pavel”, datand din sec. al V-lea, in care este mentionata crucificarea Sfantului Petru confirma aceasta ipoteza: "Barbati sfinti... au dat jos trupul sau in secret punandu-l sub arborele de terebint de langa Naumahia, in locul numit Vatican. Locul numit Naumachia ar fi putut fi un lac artificial aflat in Circul lui Nero unde erau puse in scena batalii navale pentru public. Locul numit Vatican era in acea vreme dealul de langa intregul complex si de asemenea de langa raul Tibru, incluzand cimitirul cu morminte crestine si pagane.
Constructia acestui circ a fost inceputa de Caligula pe terenul mamei sale Agripina, pe Agger Vaticanus (Dealul Vatican), fiind finalizata de catre Nero. Alinierea circului se afla pe aceeasi axa atat cu vechea Basilica Sfantul Petru, cat si cu cea noua.
Circul lui Nero a fost locul primei campanii organizate, sustinute de stat, de persecutie publica a crestinilor, loc al martiriului multor crestini in anul 65. Potrivit traditiei, doi ani mai tarziu, Sfantul Apostol Petru si multi alti crestini au dobandit in acest loc cununa muceniceasca.
Locul pentru crucificari in interiorul Circului se presupune a fi fost de-a lungul "spinei”, asa cum sugereaza Faptele Sfantului Petru, ce descriu locul martiriului ca fiind inter duas metas ("intre doua metae sau locuri de intoarcere", care ar fi trebuit sa se afle distanta egala de capetele circului).
In paralel cu partea nordica a Circului lui Nero se afla Via Cornelia precum si un cimitir-necropola al celor neinstariti, de langa sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati Locul traditional al mormantului Sfantului Petru se afla in aceasta zona.
In jurul anului 160, comunitatea crestina din Roma a inaltat un prim monument pe acel loc. Imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat osemintele apostolului, dupa care l-a reasezat in acelasi loc, acoperind totodata mormantul cu un monument. Vechea Basilica Sfantul Petru din Roma a fost ridicata de catre Imparatul Constantin deasupra acestui loc, folosind o parte din structura Circului lui Nero. Basilica a fost pozitionata in asa fel incat absida altarului sa fie centrata pe Mormantul Sfantului Petru (acum sub baldachinul din Noua Catedrala Sfantul Petru).
Circul lui Nero a trebuit sa fie in cea mai mare parte distrus pentru a fi ridicata biserica. Prin pozitionarea altarului principal deasupra Mormantului Sfantului Petru, jumatate din dealul Vatican a fost nivelata, iar circul a fost excavat. Sapaturile in deal sunt vizibile pana in zilele noastre in partea de nord, in afara Catedralei.
Un obelisc situat in centrul Circului lui Nero poate fi considerat singurul martor, tacut, ce e drept, al martiriului Sfantul Apostol Petru si al multor alti crestini din timpul persecutilor pornite de Nero. Acesta este singurul vestigiu istoric din acel loc, pastrat din acea vreme pana in prezent in Vatican.
Obeliscul construit de catre Faraonul Mencare in anul 1835 i.Hr., a fost adus din Egipt la Roma de catre imparatul Caligula in anul 37 d.Hr. Pentru pagani, obeliscul era un simbol solar ce reprezenta o legatura vitala intre cer si pamant, o cale de comunicare cu divinitatea.
Locul sau initial a fost in Circul lui Caligula intr-un loc situat in sudul bisericii de astazi, in apropiere de Sacristie. A fost sculptat dintr-un singur bloc de granit si are 25,31 m inaltime, 8,25 m latime si 330 tone. Inchinat initial lui "Augustus" si "Tiberius" acum este inchinat Sfintei Cruci: "Christus Vincit, Christus Regnat, Christus Imperat. Christus ab omni malo plebem suam defendat." Obeliscul are in varf o cruce de bronz continand un fragment din Sfanta Cruce a lui Hristos.

In 1586, Papa Sixt al V-lea l-a mutat in centrul Pietei Sfantul Petru. Aceasta operatiune ce a neecesitat sute de muncitori, a fost condusa de Domenico Fontana cu ajutorul fratelui sau, Giovanni si a durat patru luni. Obeliscul a fost ridicat din nou pe 10 septembrie 1586 de catre 900 de oameni folosind 140 de cai si 44 trolii. Obeliscul poate fi vazut si astazi in mijlocul Pietei Sfantul Petru din Vatican.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-apostoli-petru-pavel/circul-nero-locul-martiriului-sfantului-petru-125295.html

duminică, 23 iunie 2013

Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh-Cincizecimea

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime.

Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.

Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi.

Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc.

Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe apostoli, pentru început aceştia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului cunoscută către popoare, în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul).

  Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceştia au devenit "preaînţelepţi", fiind umpluţi de "lumina, râvna şi toate harurile dumnezeieşti". Abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi.

In aceeaşi zi a Pogorârii Duhului Sfânt, în urma predicii apostolului Petru, 3.000 de "suflete" au crezut în Cristos, alcătuind prima comunitate creştină.

Rusaliile au devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor.

De Rusalii, este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor (executat de cete de flăcăi) cu sărituri peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.

Un obicei moştenit de la evrei este împodobirea caselor cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.

În biserici, se aduc şi astăzi aceste ramuri, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.